Life passes by...

Cand esti mic,esti fericit daca ai tai iti cumpara o acadea.
pe la 5-6 ani,deja ai pretentii.Nu te mai bucuri de la un fleac de acadea.Vrei mai mult.Vrei o masinuta,dinaia cum arata la Cartoon Network.
pe la 8 ani nu exista sa nu ai un telefon mobil,chiar daca abia acum 1 an ai invatat sa scrii si sa citesti.
pe la 10-12 ani daca nu ai un computer(cu internet,desigur) si nu ai id de mess:esti varza!
pe la 13-14 ani deja esti prin discoteca,in cusca,sau pe cub si daca ai tai nu te lasa la discoteca pentru ca ai luat un 4 la matematica esti suparat.
pe la 15 ani deja iti doresti o persoana si deja iti doresti sa iubesti,sa fiti impreuna pe vecie.
pe la 17 ani trebuie sa ai masina parcata in spatele blocului,de preferabil un 4x4 sau vreo scumpatate de masina care i-a bagat pe ai tai in datorii ani buni de zile si care probabil o vei busi in primul stalp.
pe la 18 ani NUNTA BAAAAI,aah,pardon,majorat,majorat cu 200-300 de invitati,cadouri pe masura si bineinteles permisul(pe pile daca se poate,rezolva tata,nu-i problema)
deja la 19 ani vrei sa te muti de langa ai tai,bineinteles tu neavand niciun venit.Vrei sa pleci din oras,sa mergi la facultate.
pe la 23-25 de ani termini facultatea si incepi sa deschizi ochii.Greul incepe.Va trebui sa iti cauti o slujba pentru a-ti plati chiria si benzina la jeep,si bineinteles iesirile in club care,pana nu demult le plateau parintii.
Incepi de jos,ca oricine,incepi sa realizezi cat de greu e sa castigi un ban,incepi sa il apreciezi mai mult si sa nu mai cheltuiesti atat de mult.
Nu ai timp de nimic.Aproape ca nu ai timp nici sa traiesti.Incepi sa tai unele lucruri de pe lista,incepi sa realizezi ca poti trai si fara jeep si ca poti merge mai rar in cluburi.
Ajungi la 30 de ani,absolvent de facultate cu o slujba si un salar mizer fara niciun viitor.Te gandesti sa emigrezi in alta tara.
Emigrezi in alta tara.O iei de la zero.Inveti limba,facultatea nu iti este recunoscuta,probabil vei ajunge culegator de capsuni sau ingrijitor de batrani.LA NEGRU.Bineinteles,ca sa ai salar mai mare,nu platesti nicio asigurare.
Incet,incet treci pe 35 de ani,cunosti o persoana cu care te hotarasti sa intemeiezi o familie.Apar copiii.Apar costurile.Pampersi,mancare,lapte,timp liber.
Ajungi la 40 de ani,copiii te terorizeaza,munca te darama,viata e grea.Departe,fara prieteni,doar tu si familia.
Inca traiesti cu frica in san sa nu te prinda vreun control si sa nu te expulzeze.Te muti de la un patron la altul.Copiii se imbolnavesc,nu au asigurare,deci,nici medicamente gratuite.Strici sute de euro pe medicamente.
Incepi sa iti faci griji si decizi sa te intorci inapoi in tara.Cu cateva mii de euro,cat ai reusit sa strangi acolo.
Incepi din nou cu slujbele de jos,te bagi in datorii si anii trec...
....trec...pana cand ajungi pensionar.Pensia o primesti bineinteles de la statul roman.Ai muncit 3 ani inainte de a pleca in strainatate si inca vreo 15 ani dupa ce ai venit.Pensia e mizera.Munca grea depusa in strainatate nu e luata in calcul,pentru ca,nu-i asa?! ai muncit LA NEGRU.
Ajungi pe patul de moarte si incepi sa realizezi ca in ultimii ani nu ai stiut ce e aia fericire si incepi sa iti amintesti de clipele din copilarie cand te bucurai din toata inima numai pentru atentia mamei sau pentru o acadea.
Sa pretuim lucrurile simple.Sa nu devenim materialisti.Sa fim fericiti pentru ceea ce suntem si sa ne gandim tot timpul la vremurile cand eram mici si cand ne bucuram pentru orice.Sa incercam si acum sa ne bucuram din orice!