Chiar in momentul de fata am deschisa in paralel o fereastra cu omuletul galben. Fac ce fac si tot la el ajung. Oscilez de la un site la altul, dar pana la urma toate drumurile duc la Messenger. De ce ne rapeste acest program atat de mult timp, stau si ma intreb? Oricum, conversatia pe care o facem este deseori inutila si lipsita de vreo importanta, vorbe-n vant. Poate ne place sa pierdem timpul inutil palavragaind cu prietenii vrute si nevrute sau poate ne vine mai usor sa stam pe scaun in fata calculatorului decat sa invatam sau sa facem ceva folositor. Binenteles ca exista si o scuza: nevoia de socializare. Parerea mea este ca prin Messenger nu socializam, ba dimpotriva, ne rupem de realitate. Nu credeti ca o conversatie de la om la om ar fi mai utila? Si pana la urma: Ce facem cu Messengerul?
duminică, 4 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
da,e un rău necesar!
RăspundețiȘtergereadev:))
RăspundețiȘtergerepai...eu daca nu as fi avut mess' nu as fi avut oraru:))...v'am mai zis eu o data
RăspundețiȘtergeremessu ca vrem... ca nu vrem:))) Face parte din viata noastra.. nu cred ca e zi de la dumnezeu in care sa poti intra pe mess si sa nu o faci:)))
RăspundețiȘtergerenush frate ce e cu el...dar provoaca dependenta ;))
RăspundețiȘtergere